Era o zi frumoasa de toamna cand grabita spre scoala ma indrept spre statia de autobuz. Lume multa care astepta in statie, dar, fac cativa pasi si ma opresc. In statie era El-chiar iubitul meu , cel care tocmai cu o seara in urma imi jurase ca sunt unica fiinta din viata lui si ca numai eu sunt in mintea si inima lui. Dar cum de statea in statie, el care imi spunea mereu ca merge numai cu masina la servici.Dar, oare cine este femeia de lanaga el, cea care il tine de brat si ii vorbeste sorbindu-l din priviri? Incerc sa-i zaresc chipul prin multime si il vad cum deodata o cuprinde de mijloc si o saruta usor pe obraz. Stau neclintita pe loc si mii de intrebari imi strabat prin cap ca un fulger. Oare sa fie adevarat ceea ce vad , sa fi fost atat de oarba si nestiutoare incat valul iubirii de pe ochii mei sa nu ma lase sa vad si sa stiu absolut nimic despre el? Unde sunt povestile lui de dragoste si juramintele de alta data? Ma indrept usor spre el si ma strecor prin multime. Copiii galagiosi care asteptau in statie se imbranceau iar eu doream sa ajung la el si sa ma prefac ca sunt uimita de revederea lui. Cand sa ajung in dreptul lui vad un barbat care ii face cu mana si se indreapta spre el. Fara sa vreau aud dialogul discutiei dintre ei. "Buna Radule, incotro asa devreme, nu te-am vazut de un car de ani! .. Dar, de ce nu faci prezentarile? Da...ai dreptate, uite, ea este Dana, sotia mea!... Nu cred ca am mai auzit restul dialogului, desi stateam la cativa metrii distanta de ei si nici macar nu observasem ca autobusul era deja in statie iar lumea se ingramadea sa urce. Atunci, l-am zarit si pe EL cum tinand-o pe "sotie" de mana au disparut in multime. Am ramas neclintita in acel loc, singura in statie, fara sa pot sa dezleg misterul celor auzite. Un batranel se apropie de mine si ma intreaba ceva, dar eu nu il aud si lacrimile imi curg siroi pe obraz. In zgomotul strazii imi aud bataile inimii si dau sa traversez strada. Acum gandurile mele erau numai la EL, cand deodata un barbat ma trage de maneca si ma intreaba: Ce faci fata? Fii atenta pe unde traversezi! Nu-mi pasa ! raspund, dar el continua sa ma intrebe: Va simtiti rau domnisoara? Iar eu ,ametita ca si dupa o betie zdravana cad in mijlocul strazii. Repede, chemati o Ambulanta striga o voce ...iar multimea curioasa se adunase in jur sa vada ce se intamplase. De fapt era o zi de toamna si incepuse sa ploaie marunt...
Read more...
N-a mai nins demult asa tare. O plapuma alba si groasa acoperise strazile, cladirile, masinile si copacii.Ningea cu fulgi mari si desi. Era seara de Craciun, iar Mosul bland si bun alerga cu sania lui argintie sa aduca copiilor cuminti cadourile mult asteptate. Stateam cuminte la geam si priveam pe fereastra dansul fulgilor de nea care pluteau in aer si coborau spre pamant. Iarna are farmecul ei, iar privelistea ce se asternea in fata ochilor mei imi incalzea sufletul. Toata imaginea parea desprinsa parca dintr-o poveste iar eu visam cu ochii largi deschisi asteptand fiecare fulg de nea sa imi atinga obrajii rosii si fierbinti si apoi sa se transforme in lacrimi de fericire pe fata mea fierbinte. Simteam magia si mangaierea fulgilor , iar mama ma striga intr-una sa inchid geamul si sa vin repede ca a sosit Mosul cu cadourile. Se pare ca Mosul a aflat ca am fost un copil cuminte si a trecut si pe la noi. De aceea in seara de Craciun, stau mereu la geam pentru ca Mosul vine odata cu fulgii de nea.
